Seria de interviuri despre cum să te iubești și cum să-ți dezvolți o stimă de sine sănătoasă este o inițiativă Beauty of Life, care își propune să ofere informații cât mai diverse despre mecanismele psihologice din spatele gândurilor și comportamentelor noastre, de unde să ne informăm corect și ce putem face concret pentru a fi mai buni cu noi, a ne accepta și iubi pe deplin.
Florentina Niculescu este psihoterapeut integrativ și facilitator de Somatic Experiencing®, cunoscută pentru profunzimea cu care abordează trauma, atașamentul și reconectarea cu corpul. A adus în România formarea oficială de Somatic Experiencing® și a creat numeroase programe transformaționale, prin care sprijină oamenii să-și regăsească siguranța interioară și echilibrul emoțional.
În acest interviu, Florentina ne oferă o perspectivă complexă, dar accesibilă, despre iubirea de sine: ce înseamnă ea în plan psihologic și somatic, cum se simte în corp, cum ne influențează stima de sine și ce pași concreți putem face zi de zi pentru a ne susține, chiar și în momentele dificile. Un dialog care aduce împreună neuroștiința, psihologia relațională și compasiunea față de sine.
Dacă vrei să descoperi mai multe despre munca Florentinei sau despre programele pe care le facilitează, poți vizita site-ul oficial, Facebook sau Instagram.
Cum vezi tu iubirea de sine și cum se simte ea în corp?
Iubirea de sine poate fi conceptualizată ca o formă de atașament securizant interior – o capacitate dobândită sau cultivată de a ne susține emoțional, cognitiv și corporal în fața propriilor vulnerabilități. În literatura psihologică, iubirea de sine este adesea corelată cu conceptele de auto-compasiune (Neff, 2003), auto-eficacitate (Bandura, 1977) și integrare a sinelui (Jung, 1951).
În plan somatic, iubirea de sine se manifestă printr-o senzație de siguranță internă, de prezență întrupată și de capacitate de reglare autonomă. Practic, corpul se relaxează, respirația devine mai profundă, iar musculatura se eliberează din tensiunile de apărare.
Putem vorbi despre un sentiment de a fi „acasă în sine”, un sentiment intern de permisiune de a exista cu tot ce suntem.
Ce factori ne determină stima de sine și cum o putem crește noi?
Stima de sine este o construcție psihologică complexă, influențată de factori interni (istoric de atașament, temperament, auto-reflecție) și externi (mesajele parentale, validarea socială, contextul cultural). Bowlby (1969) subliniază că stima de sine se formează în cadrul relațiilor timpurii, prin experiențe de acceptare necondiționată și co-reglare emoțională.
Pentru a crește stima de sine, intervențiile eficiente includ:
- Restructurarea cognitivă (Beck, 1991) a credințelor disfuncționale despre sine;
- lucrul somatic cu memoria corporală negativă (Levine, 1997);
- cultivarea auto-compasiunii (Neff, 2003);
- integrarea comportamentelor autoregenerative (ex. granițe sănătoase, autoîngrijire, afirmarea nevoilor).
Stima de sine poate fi, de asemenea, întărită prin procese de reparenting (Schore, 2012), în care adultul învață să-și ofere acea validare internă lipsită în copilărie.
Din punctul tău de vedere, cum arată și cum se comportă o persoană cu o stimă de sine sănătoasă? Care ar fi extrema cealaltă?
O stimă de sine sănătoasă nu presupune un nivel constant de autoapreciere, ci o capacitate flexibilă de a rămâne conectat la propria valoare personală, chiar și în fața eșecului, respingerii sau imperfecțiunii.
Persoana cu stimă de sine sănătoasă:
- își cunoaște și respectă limitele;
- are autonomie internă în decizii;
- poate exprima emoții fără teama de invalidare;
- acceptă feedbackul fără colaps narcisic.
Extrema opusă poate apărea sub două forme:
- Stimă de sine scăzută, caracterizată de auto-critic sever, hipervigilență socială și evitare relațională.
- Pseudo-stimă de sine sau grandiozitate compensatorie, în care persoana se supraevaluează pentru a ascunde insecurități profunde – o formă defensivă care apare adesea în tulburările de personalitate (ex. tip narcisic, borderline).
Ce acțiuni simple, dar eficiente, putem face zi de zi, să ne iubim mai mult și să ne acceptăm exact așa cum suntem?
Dintr-o perspectivă integrativă (cognitivă, somatică și relațională), acțiunile repetitive, mici și conștiente pot remodela rețelele neuronale implicate în auto-percepție și auto-reglare.
Iată câteva practici validate:
- Scrierea reflexivă zilnică: Jurnalul de auto-validare în care notăm „ce am făcut bine azi”, fără comparație.
- Auto-atingerea conștientă: plasarea palmei pe inimă sau abdomen pentru ancorare în sine, metodă utilizată și în terapiile bazate pe compasiune.
- Tehnici de respirație conștientă: încetinirea ritmului respirator crește tonusul vagal și induce senzația de siguranță.
- Auto-dialogul corectiv: identificarea și înlocuirea gândurilor punitive cu afirmații blânde și realiste („Sunt suficient așa cum sunt acum”).
Aceste acțiuni pot fi considerate micro-practici de reconfigurare a atașamentului față de sine.
Cum învățăm să ne punem pe primul loc și să ne iubim, fără să fim egoiști sau să neglijăm relațiile semnificative?
Pusul pe primul loc nu este un act de excludere a celorlalți, ci un act de autoreglare responsabilă. În paradigma neuropsihologică a reglării diadice (Siegel, 2010), o persoană poate rămâne disponibilă afectiv pentru ceilalți doar dacă are capacitatea de auto-reglare.
Învățăm să ne punem pe primul loc:
– prin dezvoltarea unui sistem intern de referință (nu ne mai definim prin validarea externă);
– prin stabilirea limitelor relaționale clare, bazate pe valori (Brown, 2012);
– prin cultivarea empatiei față de sine și față de celălalt, fără sacrificiu de sine.
Adevărata maturitate relațională implică un echilibru între auto-grijă și interdependență. Altfel spus, nu putem hrăni o relație fără a fi hrăniți și noi în interior.
Ce resurse utile recomanzi pentru a ne informa corect și a avea o viziune realistă asupra emoțiilor noastre?
Literatură științifică și aplicată:
- Neff, K. (2011). Self-Compassion: The Proven Power of Being Kind to Yourself.
- Siegel, D. (2020). The Power of Showing Up – despre atașament și reglare emoțională.
- Van der Kolk, B. (2014). The Body Keeps the Score.
- Brown, B. (2018). Dare to Lead – despre vulnerabilitate și leadership autentic.
- Porges, S. (2017). The Pocket Guide to the Polyvagal Theory – explicații clare despre neurofiziologia siguranței.
Podcasturi educaționale:
- Unlocking Us – Brené Brown
- The Trauma Therapist Podcast – Guy Macpherson
- Being Well – Dr. Rick Hanson
Platforme educaționale:
- The Greater Good Science Center – UC Berkeley
- NICABM (National Institute for the Clinical Application of Behavioral Medicine)
- Somatic Experiencing International – pentru resurse despre reglare nervoasă și traumă.
Un gând de final… 🙂
Iubirea de sine nu este un ideal abstract, ci o serie de micro-decizii zilnice de a rămâne prezenți în propria viață.
Ea începe cu o pauză de respirație, cu o întrebare blândă, cu un „merit să fiu aici, așa cum sunt”.
Și, poate cel mai important, iubirea de sine înflorește nu când nu mai avem răni, ci când nu ne mai rușinăm de ele.
Ajută-ne cu teme de conversație și haideți să construim ceva frumos cu #invatasateiubesti. Tu ce oameni frumoși urmărești și ar avea ceva interesant de spus? Pe tine ce teme te preocupă? Ce lucruri, gânduri și întâmplări stau în calea fericirii? Ce nu poți accepta la tine și vrei să schimbi cu orice preț?
Lasă-ne orice întrebare sau sugestie în comentarii și pe Instagram sau scrie-mi la ana@beautyoflife.ro
