”Învață să te iubești” cu Alexandra Irod

Seria de interviuri despre cum să te iubești și cum să-ți dezvolți o stimă de sine sănătoasă este o inițiativă Beauty of Life, care își propune să ofere informații cât mai diverse despre mecanismele psihologice din spatele gândurilor și comportamentelor noastre, de unde să ne informăm corect și ce putem face concret pentru a fi mai buni cu noi, a ne accepta și iubi pe deplin.

Începem seria interviurilor cu Alexandra Irod, psihoterapeut specializat în terapia Gestalt, trauma și constelațiile intenției.

Pe Alexandra o poți găsi pe site-ul ei, alexandrairod.ro, unde poți găsi mai multe articole.

Ce este stima de sine?

Există multe perspective și dezbateri în ce privește stima de sine. Ce știm este că a avea încredere în noi și a ne accepta pentru cine suntem sunt 2 aspecte importante pentru a avea o viață împlinitoare. Pe scurt, stima de sine se referă la simțul general al unei persoane despre propria valoare, este o atitudine favorabilă sau nefavorabilă, pe care o avem față de noi înșine. Un număr tot mai mare de cercetări recente sugerează că autocompasiunea, mai degrabă decât stima de sine, poate fi cheia care deblochează potențialul nostru real.

Autocompasiunea este deschiderea de a te uita la propriile greșeli și lipsuri cu blândețe și înțelegere – este îmbrățișarea faptului că a greși este uman. Când practici autocompasiunea în fața unei dificultăți, nu te judeci cu duritate, dar nici nu simți nevoia să te concentrezi defensiv pe toate calitățile tale nemaipomenite, pentru a-ți proteja ego-ul. Prin urmare, deloc surprinzător, multe studii arată ca a avea compasiune față de noi înșine conduce la un nivel ridicat al bunăstării personale, al optimismului, al fericirii și la un nivel mai scăzut al anxietății și depresiei.â

În plus, autocompasiunea nu este sinonimă cu delăsarea. Putem să o practicăm în relație cu noi înșine și în același timp, să acceptăm responsabilitatea pentru acțiunile noastre. Astfel, pot să simt compasiune față de mine, în timp ce depun efort să ajung acolo unde îmi doresc, iar diferența va consta în felul în care mă uit la suișurile și coborâșurile pe care le voi întâlni pe drum.

Persoanele care experimentează autocompasiunea dovedesc o creștere în
motivația de a se îmbunătăți și de a evita să repete aceleași greșeli. Sunt mai reziliente în fața adversității și își revin mai repede după evenimente traumatice sau ruperea unor relații.

O parte din munca mea în procesele de psihoterapie implică însoțirea persoanelor care au suferit experiențe dificile, traumatice, în copilărie, în drumul lor spre vindecare. Prin experiențele lor, aceștia au fost expuși la tipare de gândire despre ei înșiși predominant negative, au fost respinși și au ajuns să se respingă ei înșiși, preluând vocea și atitudinea adulților din jur, față de ei. Cum era de așteptat, de multe ori, ei cred că nu sunt demni să primească iubire și cu siguranță, le este foarte greu să se iubească pe sine.

Când clienții îmi spun că nu știu cum se simte iubirea de sine, le răspund astfel: “Faptul că ești aici, în terapie, înseamnă că există o parte din tine care te iubește, o parte sănătoasă și autentică. O parte care crede că ești demn de ajutor și vindecare și tocmai de aceea ești aici. Altfel, nu ai fi venit”.

Cât ne influențează oamenii din jur și mediul în care trăim în construirea stimei de sine?

Oamenii și mediul în care trăiesc au o puternică influență asupra compasiunii de sine, în special în primii ani din viață. Dacă în copilărie am primit apreciere și acceptare din partea adulților semnificativi din viață noastră, dacă am înțeles că emoțiile, nevoile, dorințele și gândurile noastre sunt binevenite, asta se va traduce mai departe în încredere în sine, în asertivitate în relație cu oamenii din viața noastră, în limite personale clare și sănătoase, în a fi mai conștienți în legătură cu cine suntem și ce ne dorim. Omul adult poate fi pe deplin conștient de sentimentele sale dacă a avut părinți sau îngrijitori receptivi, grijulii. Cei care au fost aspru criticați, abuzați sau neglijați în copilărie vor admite doar acele emoții care sunt acceptate sau aprobate de către cenzorul lor intern, care este “urmașul” părinților sau îngrijitorilor lor.

Este un punct de turnură în terapie când un client conștientizează faptul că iubirea obținută cu atât de mult efort și anulare de sine nu a fost destinată lui și că, de fapt, toată admirația pentru realizările lui nu este echivalentă cu a fi iubit și dorit pentru cine este el, în deplinătatea lui. De foarte mult ori în terapie observ cum stima de sine este dependentă de ceea ce clientul reușește să realizeze în viața lui. De aceea, în momentul unui eșec, întreaga sa lume se destramă, pentru că stâlpii pe care se sprijină sunt construiți din reușite și performanțe.

Atunci este important să ne întrebam “Ce s-ar fi întâmplat dacă apăream în fața părinților triști, dependenți, furioși, temători? Unde era iubirea în acele momente? Asta înseamnă că am fost iubit pentru cine m-am prefăcut că sunt, copilul cuminte, ascultător, conștiincios, care ia doar note mari, care nu își supără părinții, care nu spune “nu”, care face ce se așteaptă de la el?”.

Aceste întrebări vin însoțite de multă suferință și durere, dar rezultatul este o nouă instanță de putere personală în sinea clientului, o nouă compasiune față de propria viață, născută din doliul trăit după o copilărie care nu mai poate fi schimbată. În acel moment, el va începe să vadă cu din ce în ce mai multă claritate că toate adaptările sale au fost strategii de supraviețuire atât de necesare, dar că acum el poate să aleagă ce atitudine are față de ceea ce trăiește în prezent. Că perfecționismul și comparația sunt haine care i-au rămas mici de multă vreme, că în fiecare moment face tot ce poate, cu resursele de la momentul respectiv, că este uman și firesc să greșească și să învețe din asta, că poate să încerce să cultive la el ce apreciază la altcineva, fară să se mai simtă rău că îi lipsește acel lucru.

Cum arată și mai ales cum gândește o persoană cu o stimă de sine sănătoasă?

În primul rând, este o persoană care inspiră prin autenticitatea ei.

Este o persoană conștientă de ea însăși, de cine este, de calitățile ei, dar și de lucrurile pe care le poate îmbunătăți la ea.

Poate să asculte feedback-ul celor din jur, fără să se simtă invalidată în cazul în care ceilalți au o părere diferită.

În orice moment, este în contact cu ceea ce simte și are nevoie.

Când ceva o afectează emoțional, va exprima asertiv și constructiv ce simte, ce gândește și mai ales, va putea să ceară ce are nevoie.

Va spune “nu” atunci când simte să o facă și va seta limite clare în relație cu ceilalți, unele mai ferme, altele mai flexibile.

Chiar dacă în copilărie nu a simțit că are de ales, acum, în viață adultă, va alege autenticitatea ei înaintea atașamentului. Cu alte cuvinte, nu va mai renunța sau nu va mai anula ce este cu adevărat important pentru ea, de teama pierderii unor relații.

Va avea încredere în capacitatea ei de a face lucrurile să se întâmple, iar în fața eșecurilor, va privi cu curiozitate și compasiune de sine, știind că este în puterea ei să își asume responsabilitatea pentru acțiunile ei și să decidă cum va merge mai departe.

Ce exerciții putem face zilnic cu noi?

Putem începe să practicam autocompasiunea zi de zi, devenind conștienți atunci când trăim diferite emoții, senzații, stări. Ne putem uita cu curiozitate la ce trăim în interiorul nostru, făcând spațiu pentru toate emoțiile, inclusiv pentru durere. Să ne dam voie să stam cu ce doare este poate cel mai mare gest de iubire de sine.

Scrisul într-un jurnal a lucrurilor pe care le observam la noi zi de zi și pe care le apreciem crește nivelul de awareness pe care îl avem în legătură cu felul în care ne percepem și exersează atenția noastră să se uite mai des la ce e bun în noi.

De asemenea, tipul de meditație “love and kindness” poate fi un început bun în a reuși să fim mai conștienți când tiparele vechi de gândire și comportament încep iar să se manifeste și să alegem conștient să cultivăm o voce mai blândă în sinea noastră, care ne iartă și ne acceptă când facem greșeli și nu suntem perfecți. De multe ori suntem mai duri cu noi decât cu ceilalți. În cele din urmă, putem încerca să refrazăm acele observații pe care tendința inițială e să ni le spunem drept critică sau judecată.

Spre exemplu, în loc să spunem “Ah, cum ai putut să spui asemenea prostii în fața oamenilor?! E jenant și toți vor crede că nu știi despre ce vorbești!”, alegem să spunem “Le-ai vorbit oamenilor sincer și din suflet despre cum vezi tu lucrurile. Este un act de curaj să te exprimi când ai o viziune diferită de a celorlalți.”

Astfel de exerciții mindful s-au dovedit a fi extrem de benefice, printre altele, în scăderea nivelului de cortizol din organism (hormon de stres), în întărirea sistemului imunitar și în trăirea mai frecventă a emoțiilor “pozitive” față de cele “negative”.

Nu în ultimul rand, un proces de terapie poate să ne ofere acea relație în care să ne simțim acceptați, în siguranță, având încredere că atunci când spunem ce nevoi avem sau cum ne simțim, terapeutul nu ne va respinge sau judeca pentru asta. Atunci când relația terapeutică îmi oferă spațiul să mă uit la adevărul meu personal, acolo mă voi conecta cu cine sunt eu, voi conștientiza dinamica mea în relații și voi putea să încep să fac ajustările necesare pentru a trai o viață împlinitoare și aliniată cu mine și valorile mele.

Un mesaj de la Alexandra, pentru tine

Când apare un dialog în mintea noastră, vă recomand să încercați să vorbiți cu voi înșivă așa cum i-ați vorbi unui copil sau unei persoane pe care o iubiți și vedeți ce se schimbă.

Pentru mine e o cale benefică în a exersa această nouă voce, venită dintr-un spațiu al compasiunii, care transcende judecata. 

Vă las și cu o întrebare, la final. Care este eșecul vostru preferat și cum v-a transformat? 

Recomandări de cărți sau resurse utile

1. “The Drama Of The Gifted Child”, Alice Miller (engleză, română)
2. Attachment versus Authenticity, Gabor Maté (https://youtu.be/l3bynimi8HQ & https://youtu.be/G57xfseSUTU)
3. Meditation for developing self-compassion (link aici)
4. The Dance of Anger, Harriet Lerner (link Amazon, iar pentru versiunea în română și alte cărți, găsești pe Elefant)
5. Curajul de a fi tu însuți, Jacques Salomé (cumpără pe Elefant)

Descoperă mai multe despre Alexandra pe site-ul ei – alexandrairod.ro

Dacă vrei să iei legătura cu Alexandra Irod, îi poți scrie pe email la alexandrairod@gmail.com.

Ajută-ne cu teme de conversație și haideți să construim ceva frumos cu #invatasateiubesti. Tu ce oameni frumoși urmărești și ar avea ceva interesant de spus? Pe tine ce teme te preocupă? Ce lucruri, gânduri și întâmplări stau în calea fericirii? Ce nu poți accepta la tine și vrei să schimbi cu orice preț?

Lasă-ne orice întrebare sau sugestie în comentarii sau scrie-mi la ana@beautyoflife.ro