This is a beginning. This is the beginning of somethimg new. This is the beginning of everything I can imagine.💫
Mâine e ziua mea. Ziua mea de naștere. Și de renaștere. Renaștere, da, pentru că în urma cu 2 ani, de ziua mea, am început fară să stiu, o călătorie. Am început să mă descopăr, să mă înțeleg și să mă regăsesc. Să mă eliberez. Așa s-a nimerit, sau poate așa era scris să fie, chiar de ziua mea. Prima zi când o femeie minunată, un înger de femeie, cum am descris-o atunci, a fost disponibilă să înceapă psihoterapia cu mine. Și i-am spus, printre alte motive acute pentru care m-am dus la ea, că am senzația că nu mai știu cine sunt, că parcă eu nu sunt eu🙃
Poate s-a nimerit de ziua mea pentru că, de fapt, a fost un cadou pentru mine. Atunci am intrat pe un drum frumos și să fiu sincera, da, pe alocuri greu și inconfortabil. Ca un drum de țară, necirculat, neuniform, cu praf, pământ, cu tot felul de denivelări și hârtoape. Care trece și prin păduri întunecoase și prin luminișuri cu flori și soare și verdeață. Un drum care te și zgâlțâie, care din depărtare pare mai lin decât e de fapt.
Acum mă bucur să spun, simt că am trecut de acel drum și că l-am lăsat în urma, l-am depășit. Și am început să circul pe un drum upgradat, de oraș, chiar de oraș civilizat. Un drum mult mai drept, atent pavat, gândit, bine delimitat, îngrijit. Foarte luminos și decorat chiar, cu multe luminițe mici și strălucitoare pe margini. Un drum fermecat. Auriu. Sparkly. Un drum care mă inspiră să merg liniștită pe el. Și merg încrezătoare. Și zâmbitoare. E un drum care mă îmbie să mă bucur și să savurez the beauty of life. E un drum care duce spre strălucire✨️ Spre abundență. Către comori pe care nu am îndrăznit să mi le imaginez, ca niște pietre nestemate, colorate, sclipitoare și de o frumusețe captivantă💎Comorile mele, daruri ale mele. Pe care până acum am crezut, subconștient, că nu le merit. Și nu am putut sau nu am știut să le văd. Sau să le accept.
Acum știu că le merit. Nu doar știu, simt asta. Merit să le descopăr, să le lustruiesc daca e nevoie, merit să mă bucur de ele, să le pun în lumină, să le las să strălucească și să bucure. Prin ele, să îi inspir și pe alții. Și să contribui să zâmbească mai mult☺️ Pentru că e tare frumos și bine să fim înconjurați cu toții de o lume cu cât mai multa seninătate și zâmbete.
Acum, la 2 ani de când am pornit la drum, îndrăznesc să spun că sunt în next level. Tind să cred că e chiar mai mult decât next level, e next, next level✨️ E level-ul în care am ales să merg cu încredere și calm și bucurie, pe drumul meu. Drumul care mă inspiră, care e făcut pentru mine, care mi se potrivește și îmi priește. Drumul care mă poartă într-o viață luminoasă și colorată, creată pe sufletul meu și în care îmi e bine, îmi priește. Sunt mulțumită și împlinită. Liniștită. Zâmbitoare, veselă. Radioasă. Și în care simt și mă bucur de foarte multa iubire💖. O viață în care am alături oameni care îmi fac bine. Oameni cu care rezonez, cu care evoluez împreună. Oameni frumoși, inside and outside. Oameni blânzi și înțelegători și calmi. Energici, veseli.
Anul ăsta, am ales să mă arăt. Să încep să strălucesc și să merg pe drumul meu sclipicios 💖✨️ E cadoul meu pentru mine 🎁❤️ Pentru că merit☺️❤️
Probabil că pentru cine citește acum, cuvintele astea nu au niciun sens. Și e ok. Au sens pentru mine. Și e suficient. A fost prima dată când am scris ceva în public. Așa am simțit eu să sparg gheața. Și intenționez să revin. Să revin cu subiecte, informații și resurse care pe mine m-au ajutat, într-un fel sau altul, să ajung aici.
Zic să ajung aici, pentru că nu am fost întotdeauna deschisă și dispusă să vorbesc despre mine. Eram chiar destul de închisă și necomunicativă. Nu știam să mă uit la mine. Nu știam care îmi sunt limitele și cum să mi le protejez. Nici măcar nu înțelegeam ce înseamnă asta, până acum doi ani… Nu eram conștientă de ceea ce simt, de emoțiile mele, de tiparele mele, de ceea ce vreau, de ceea ce îmi face sau nu bine. Nici acum nu sunt mereu. Dar sunt versiunea mea cea mai bună de până acum. Niște prietene bune îmi spuneau zilele trecute că parca sunt un alt om, comparativ cu până acum doi ani. Așa mă simt și eu 😊
Ce am învățat în acești 2 ani de transformare
În următoarele articole o să revin cu lucruri pe care le-am înțeles sau aplicat pe parcurs, pe care le-am inclus în stilul meu de viață. Cum ar fi:
- Să avem răbdare cu noi în primul rând. Deși eu mă consideram o persoană răbdătoare (și așa eram percepută și de cei din jur), mi-am dat seama că eram răbdătoare cu multă lume, mai puțin cu mine. De la mine aveam pretenții și așteptări extrem de ridicate. Mă autocriticam foarte aspru, atunci când nu mă ridicam la înălțimea așteptărilor. Pentru că așa am fost obișnuită, de mică, să fiu constant criticată și comparată cu alții. În timp, asta am învățat, inconștient, să fac și eu cu mine: să mă critic. Pentru că internalizam ceea ce ni se spune repetat în special în copilărie și treptat, transformăm acele voci, în vocea noastră interioara. (repetăm de fapt, fară să ne dam seama, ceea ce ne este familiar, indifferent dacă ne face bine sau nu. Ne construim niște tipare. Ne autosabotăm. )
- Să învățăm să ne acceptăm așa cum suntem și să nu ne mai comparăm cu alții. Cred că ni se aplică multora dintre noi asta, cel puțin celor peste 30 ani, pentru că asta a fost cultura în care am crescut și cu care am fost obișnuiți din școală. E o realitate, pe care o punctează în repetate rânduri și Paul Olteanu (Mind Architect) atât în podcast, cât și în interviuri și emisiuni. Dacă nu urmăriți deja Mind Architect, îl recomand. Eu am avut multe aha-uri ascultându-l și înțelegând de unde mi se trag diverse comportamente, reacții, gânduri.
- Să nu ne așteptăm ca schimbările să se petreacă peste noapte. Este nevoie de multă muncă și de timp. Și răbdare…(aia de care ziceam mai sus 😊).
- Să ne așteptăm ca procesul să nu fie unul liniar. Nu. Este cu ups and downs. Cu un pas înainte și unul sau uneori chiar doi, înapoi :)). De aia e esențială răbdarea și blândețea cu noi înșine. Acceptarea.
- Că nu este suficient să citim sau să ascultam sau să înțelegem. E nevoie să punem și în practică, și nu doar o dată, ci în mod repetat (ouch, asta pentru mine a fost grea:))
- Să ne ascultăm și cultivăm intuiția. Asta îmi place mult 😊 Pentru că, chiar dacă de multe ori pare că nu are nicio logică, intuiția știe ea ce știe și ne îndrumă pe drumul potrivit. E un fel de AI natural, propriu și personal, care combină instantaneu toate informațiile pe care le are, le analizează, le compară cu benchmark-uri și cu orice alte indicii de safety și oferă varianta potrivită de răspuns.
- Diverse tehnici de mindfulness – yoga (online și offline, chiar pe pontoanele din Lacul Bordei, vara în strălucirea soarelui), meditații ghidate, respirații, plimbări în natură, journaling etc
- multe podcasturi, videouri pe YouTube, tot felul de articole, cărți.
Ce va urma…
Voi reveni să share-uiesc cu voi și cum văd eu the beauty of life și cum învăț să mă bucur de asta. Ce mă face să zâmbesc, să râd, ce îmi bucură privirea, gustul, auzul. Simțurile. Gândurile.
Pentru că înainte nu prea știam să mă bucur. Nici acum nu îmi e mereu ușor. E o stare cu care nu prea am fost obișnuită. Aveam, aparent, o bucurie foarte mare în shopping. De fapt era o adicție, eram shopaholică. Era printre foarte puținele lucruri care îmi aduceau bucurie. Din păcate, doar bucurie de moment. Ceea ce îmi doream eu de fapt să obțin, inconștient, prin toate lucrurile alea cumpărate, era o alta viață. Voiam să fiu altfel. Să trăiesc altfel. Să mă port altfel. Să fiu văzută altfel. Să mă simt altfel. Pentru că da, am înțeles, lately, că mai tot ceea ce facem noi, toate acțiunile noastre, sunt declanșate de fapt, fară să ne dăm seama, de felul în care vrem să ne simțim (sau să nu ne mai simțim, de emoțiile pe care vrem să le evităm).
Voi reveni și într-o notă total diferită. Pe styling 👗👠👛 Pentru că e pasiunea mea și chiar îmi aduce bucurie adevarat. Ma conecteaza cu mine. Shopping-ul ăla fară cap, compulsiv avea și o esență adevărată :)) Stylingul e acel ceva în care m-am retras de fapt dintotdeauna, inconștient, în foarte multe momente, că să evadez. Oricum e parte din mine. Din ADN-ul meu. Îl simt. Mă reprezintă. Și intenționez să pun în valoare asta. Și să îi inspir și pe alții. Să îi ajut să se puna în evidenta mai bine, în timp ce se simt total mulțumiți și confortabil în pielea lor.
Pentru că da, stylingul și hainele pe care le purtăm, au puterea asta, de a ne face să ne simțim altfel, de a ne schimba starea și modul în care ne comportăm 😊
Este și demonstrat: enclothed cognition se numește teoria și prima data am auzit despre ea la Todd Herman – un super performance coach din SUA care lucrează inclusiv cu vedete, atleți etc. A scris și o carte pe care v-o recomand cu drag, The Alter Ego Effect – o carte despre cum fiecare dintre noi ne putem folosi puterea imaginației și a unui Alter Ego pentru a ne reinventa, pentru a ne comporta așa cum vrem și pentru a obține ceea ce ne dorim în diverse arii ale vieții noastre. O carte și un coach care indirect, a contribuit la faptul că eu împărtășesc acum, aici, cu voi, toate aceste lucruri. Pentru că aplicând un concept din carte am ajuns să cunosc, niste oameni care în final m-au ajutat direct să fiu așa cum sunt acum 😊.
Dacă ți-am stârnit interesul, îl poți urmări și pe YouTube pe Todd Herman explicând despre Alter Ego Effect 📔.
Asta a fost introducerea mea. Poate ciudată, poate diferită. Întotdeauna am avut senzația că sunt diferită. Până destul de recent, mă simțeam și prost pentru asta. Nu înțelegeam ce e în neregulă cu mine, de ce nu pot fi ca alții.
Acum realizez că da, sunt diferită. Dar în cel mai bun mod cu putință și nu e nimic în neregulă cu mine. Ăsta e farmecul meu❤️. And this is a beginning.
This is the beginning of something new. This is the beginning of anything I want. This is the beginning of ME💫
