fbpx

De ce ne este greu să refuzăm?

by Mariana Toma
cum sa refuzam

A refuza pe cineva cu diplomație este o provocare pentru aceia dintre noi care nu și-au delimitat clar spațiul personal.

Deci, ce este spațiul personal?  

Orice om are nevoie de un spațiu pe care să nu îl împartă cu nimeni altcineva, cu excepția lui însuși. Când locuim cu alții, când suntem într-o relație, când avem un job care presupune munca în echipă, prima cerință pentru aflarea echilibrului este redobândirea puterii personale.  

Puterea personală vine din acceptarea ta de sine și din curajul cu care spui “nu”. Nu situațiilor care te dezechilibrează emoțional, nu oamenilor care nu te tratează cu compasiune, nu sarcinilor pentru care nu ai timp, nu îți fac plăcere sau nu ești pregătit.  

Spațiul personal reprezintă ființa ta, nevoile tale, slăbiciunile tale, eșecurile, posesiunile și realizările tale. Dacă tu nu te cunoști, nu vei avea cum să îți delimitezi prea bine spațiul personal.

Ființa ta se va “pierde” în ceilalți, te vei identifica cu ei și cu nevoile, posesiunile și realizările sau, după caz, eșecurile lor.  

Dependența de ceilalți este un dezechilibru, atâta tot. Cu fiecare “nu” pe care îl vei spune, vei câștiga câte un pic din spațiul personal, te vei recâștiga pe tine însuți.  

Problema este că multora dintre noi ne este frică să refuzăm, . Cauzele fricii sunt foarte diverse, dar la baza oricărei frici este o  lipsă de iubire.  

Limitele personale sunt dovada că tu te iubești și știi despre tine că meriți iubire, indiferent de limitele și greșelile tale. Asta nu înseamnă că le vei folosi ca scuză, ci ca …scut.  

cum să refuzăm

Omul care nu înțelege neputința celuilalt și se supără când primește un răspuns negativ, are nevoie să își revizuiască propria ființă. Pentru că tu ești unic și ai dreptul să spui “nu” și nu ești responsabil pentru felul în care va fi primit răspunsul tău.

Tu ai datoria față de tine însuți să ai grijă de tine și de sufletul tău. Ceilalți, poate, nici nu știu că te rănesc atunci când nu îți respectă spațiul personal. Dar, tu sigur știi când ceva din comportamentul cuiva față de tine îți face rău. Atunci este momentul să ai curaj să spui “nu”. Și fii pregătit pentru ceea ce va urma. 

Ieșirea din starea de dependență doare, ieșirea din starea de victimă, doare și ea. Este nevoie să conștientizezi că indiferent de alegerile tale până la momentul prezent, ai fost și ești responsabil pentru tine.

Meriți iubire, meriți să fii fericit, la fel ca toți ceilalți.

Dacă simți că o situație sau un om anume te îngenunchează, este pentru că tu permiți să se întâmple așa. De frică.  

Triunghiul victimă-salvator-abuzator  

Este cea mai parșivă figură geometrică, motivul pentru care să refuzăm devine o provocare. Din poziția de victimă îți va fi imposibil să refuzi pe cineva, e clar.

În rolul de salvator vei face mult peste puterile tale, pentru simplul motiv că nu ai un motiv să nu o faci. Vei crede că acțiunile tale sunt toate justificate și nici nu va mai fi nevoie să ți se ceară să faci ceva anume. Te vei oferi tu, ingnorând, de cele mai multe ori, chiar spațiul personal al celorlalți.

Abuzator dacă ești, înseamnă că celelalte două roluri din triunghiul buclucaș nu și-au îndeplinit scopul și te-ai înfuriat, ai văzut nedreptate chiar și acolo unde nu există și te-ai decis să îți folosești puterea cu scopul clar de a face …victime.

Ne putem comporta în acest fel sau putem să alegem ieșirea din rol.

 să refuzăm

Recăpătarea echilibrului începe cu rolul de observator și cu întrebările care ne ajută să aflăm ce se întâmplă cu noi înșine, de nu suntem în stare să refuzăm ceva sau pe cineva.  

Cel mai negru scenariu

Este nevoie să ne formăm un obicei din a ne întreba ce se poate întâmpla rău dacă refuzăm. Acel rău să includă:

  • reacția noastră după refuz
  • reacția celorlalți
  • orice schimbare care ar putea interveni în viața noastră din cauza refuzului nostru.

Și, dacă suntem pregătiți să înfruntăm acea imagine, înseamnă că suntem pregătiți să spunem “nu”.

Realitatea este că vom mai face greșeli, fie și învățând să refuzăm. Vom mai răni oameni, fără să vrem. Dar vom fi siguri de un singur lucru: curajul nostru de a fi noi înșine, de a ne asuma greșeli, de a ne asuma alegeri.

Unde este iubire, nu mai are loc și frica.

Vei ști că ești întreg, indiferent de ceea ce cred ceilalți despre tine. Vei ști că nu trebuie să dai socoteală nimănui pentru cine ești, ce faci, ce îți place să faci sau pentru ceea ce nu faci. Pentru că, primul față de care vei da socoteală ești chiar tu. Acest lucru, însă, nu se întâmplă în cazul triunghiului de care vorbeam…

Cei cărora le este teamă să spună “nu” unui abuz, sunt abuzați deja. Doar că nu și-au dat seama de realitatea în care trăiesc. Sau, le este teamă de un abuz și mai mare… Pentru ei ar putea părea totul pierdut, fără șanse de schimbare în bine. Totuși, atunci când le va ajunge cuțitul la os, tot un “nu” or să spună și ei. Doar că, posibil să îl spună vieții, pentru că au ajuns la capătul puterilor.

Nicio dependență, fie ea de oameni sau substanțe, nu se vindecă până nu îți recapeți curajul și speranța.  

Să nu îți fie teamă că piezi oameni dacă îi refuzi. Cine te iubește, îți va accepta refuzul cu iubire. Iar pentru cine nu te iubește, nici să nu îți faci griji. Se vor descurca cu siguranță, au resursele necesare să o facă. Nu ești tu responsabil pentru…fericirea lor.

Dacă ar fi să scriu o soluție, ar suna așa: fericirea îți aparține, ești responsabil de ea. De fiecare dată când vei spune sau vei face ceva împotriva dorinței sufletului, te vei îndepărta de propria fericire. Ești pregătit să suporți consecințele?  

Mai poți citi pe această temă și articolul frumos și de ajutor, scris de Ana Mușat.

Share this:

Lasă un comentariu

Related Posts

Folosim cookies pentru a îmbunătăți experiența ta pe site. Sperăm că ești în regulă cu asta, iar dacă nu, îți poți retrage acordul oricând. De acord Află mai multe

Privacy & Cookies Policy