fbpx

Despre o viață plină de iubire și liniște cu Carlos L’Abbatte

Despre o viață plină de iubire și liniște cu Carlos L’Abbatte

Am auzit de Carlos acum câțiva ani, dar am avut bucuria să-l cunosc abia anul trecut la un eveniment organizat de fetele de la Yoga City. A fost o clasă de yoga..diferită, în care am fost mai prezentă decât oricând și am reușit să ies din starea de ”uhh..ce greu este; oare cât de flexibil trebuie să fii?; trebuie să exersez mai mult să ajung la postura perfectă, etc.” . 

Carlos s-a născut în Argentina, dar a călătorit foarte mult și a descoperit mai multe perspective despre viață și moarte, filozofie, artă, corp și minte. Mulți ani a fost și profesor și a lucrat cu copii fără adăpost și persoane în vârstă. Toate acestea îl fac să fie mai mult decât un instructor de yoga și la clasele lui te bucuri, pe lângă activitatea fizică, și de multe momente poate chiar de revelație, în care îți dai seama cât de puțin prezent ești în viața ta și cu câte gânduri ne încărcăm fiecare secundă.

Despre prezență, liniște și iubire, cu Carlos L’Abbatte

Pentru că îmi plac foarte mult clasele lui și filozofia lui de viață, mi-am dorit să aflu mai multe și să împărtășesc și cu voi. Interviul a fost realizat în engleză, așa că anumite fraze le voi lăsa tot în engleză, pentru a nu distorsiona mesajul lui Carlos.

În România a ajuns datorită Alinei, care a devenit și soția lui, așa că îi mulțumim Alinei, pe această cale. 🙂
Ne povestește despre el că a simțit de când era foarte tânăr că trebuie să fie ceva mai presus de viața de zi cu zi pe care o trăiește toată lumea, de multe ori pe pilot automat. Și-a pus întrebări despre scopul vieții și a pornit în căutarea răspunsului călătorind, studiind și experimentând mult.

Concluzia căutării pentru el a fost că scopul este un sentiment de interconectare cu tot ce ne înconjoară și care ne transformă total viziunea despre viață, dar cel mai bine o spune chiar el.

a sense of interconnection with all and everything which transform completely your world view; from a sense of smallness and neediness to a sense of openness, connection and sacredness. From a sense of me against the world to a sense of we and all and now.

Cred că simțim cu toții că trăim într-o societate diferită, în care este greu să fim mulțumiți și fericiți. L-am întrebat care crede că ar fi cauzele și dacă este ceva ce a observat doar în România, dintre țările în care a călătorit. 

Carlos L’Abbatte: There are of course some problems in our modern society that were not in previous ones, like for example our impressive availability to distractions, like entertainment and food.

My experience here in Bucharest is that there is an overestimate on position and possessions. May be because of the time spent with communism, it feels that everywhere there is the fear of not having, and so a very powerful need to go out and get is felt everywhere. One example is that in the last 10 years or so many huge malls have been built but not at all as many cultural public spaces. This is what the majority of people want, and so this is what they get.

But the true problem, in my view, is not new to our society, but it has been there from the beginning of time: our sense of disconnection from other people, from the world around and even from our own body and mind. We find ourselves so hurt by our past and so worried about our future that we miss the most important and fundamental aspect of our existence, this moment right here, this moment right now.

We think of our life as this big stretch of time composed of our experiences of the past and our possibilities in the future and consider this moment as an almost insignificant point in that large amount of time.

But as important as our experiences in the past and our possibilities for the future are for my PRACTICAL life, the depth of my life, the true meaning of my life can only be found in the recognition of this eternal present, right here and now.

This society, no different from most societies, tends to miss this recognition and instead, focus their attention and love on external objects, on external achievements and possessions.

The sense of separation that we feel from other people, from the world around and from ourselves, based on our disconnection form this moment, is, to me, the true problem of our society.

carlos l'abbatte yoga iubire

Yoga are mai multe definiții și este pusă în practică diferit de aproape fiecare instructor în parte. Perspectiva lui Carlos mi se pare cea mai apropiată de ce cred eu că a fost scopul inițial, și anume: 

What people should look in a class of yoga is what their heart is longing for. Follow and trust your heart.

C.L.: Having said that, what I offer with my classes is the appreciation of the importance and the enormous value of this present moment, right here and now. In my view, nothing else makes sense. Everything else should and need to come out of that presence.

Because of this, as physical as my classes can be, and they can be quite intense, this physical aspect take a distant second seat. As I often say in my classes: ‘don’t do gym, do Presence’. The gym, the care that we bring into our body, is very important, but as important should be the care that we bring into our mind. And even more important should be the attention we bring into presence. And this is exactly what I offer in my classes: a body-mind-gym that points towards the recognition of Presence.

Care sunt sfaturile lui Carlos pentru a ne readuce constant la momentul prezent? 

C.L.: Keep bringing back your mind towards this moment. Again and again, and then again, bring the mind back into the moment. If this idea of bringing the mind back into the moment seems too abstract, then bring the mind back into your breath. Just notice that you are breathing, without trying to change the way you breath in any way. At any moment of your day, when you remember, take 5 seconds, 10 seconds, 30 seconds, 1 minute, and simply notice that you are breathing. Just take 1 conscious breath, right now, close your eyes, and take 1 full breath. And do this as often as you can.

Carlos a scris și o carte despre ”presence”, pe care o recomand ca lectură de weekend și ghid penru a trăi cât mai mult în prezent și a ne bucura de lucrurile mici.

Are în plan mai multe evenimente, discuții și retreat-uri prin care să ajute oamenii să se apropie mai mult de ei înșiși. Eu abia aștept discuția de vineri, 1 noiembrie la Hermitage. Află și tu mai multe informații în evenimentul de pe Facebook. Despre toate acestea și multe altele, poți afla și dacă te abonezi la newsletter-ul lui.

iubire si prezenta carlos

La final, l-am rugat să lase un mesaj despre cum ar vrea să vadă cât mai mulți oameni. Mesajul lui Carlos pentru tine este: 

What I would like to see is more people taking the time to see what is really important in their lives. To take good care of their practical lives, for sure, but to see deep in their hearts that being practical and efficient, as important as that is, is far, very far, from living a real and fulfilling life. And that the real meaning of our lives can only be found in the recognition of the only thing that does not change, the Presence that allows everything else – the ups and downs, the good and bad, the right and wrongs, the sacred and the profane – to come and go.

Presence expresses itself as love. And so, what would I like to see more in people and in myself? Less me and mine and more we and all; less selfishness and more love.

Poți decoperi mult mai multe informații despre yoga, despre cum să fii cât mai prezent în viața ta și multe alte informații interesante pe www.yogilates.ro sau www.yogaofpresence.com.

În clasele de yoga îl găsești luni și joi de la 19.30, la Hermitage, marți seară și sâmbătă dimineață la Ota și miercuri seară la World Class.

Dacă ai întrebări pentru Carlos sau vrei mai multe detalii despre ceva anume, lasă un comentariu mai jos și mă voi asigura că va răspunde.

Cărțile motivaționale nu te motivează

Cărțile motivaționale nu te motivează

Fac journaling într-un fel sau altul de la 14-15 ani. Pe atunci nu se știam de journaling și nici nu era vreun trend, însă am descoperit că mă ajută să îmi scriu diverse gânduri, dorințe, dureri, obiective, cam orice îmi trecea prin minte și suflet.

Treptat, pentru că nu am fost învățată cu exprimarea sentimentelor sau nu am dat prea multă importanță la ce simțeam, s-a transformat în liste de obiective, în ”to do lists”, secrete, tips&tricks și tot ce mai citeam sau auzeam la oamenii de ”succes”.
Citește în continuare

Farmecul vieții – Burnout I

Farmecul vieții – Burnout I

Am amânat acest articol mai mult decât am amânat orice altceva până acum…cred (e competiție mare). 🙂
L-am amânat pentru că voiam să-l scriu perfect, să adun multă informație, cât mai relevantă, să cer alte opinii, să…multe alte lucruri care ne împiedică, în general, să facem  ce vrem acum, pentru că mereu se poate mai bine.

Apoi mi-am dat seama că nu mai are nimeni nevoie de încă un articol foarte bine documentat pe tema burnout-ului, suprasolicitării, problemele societății moderne sau cum vrei să-i spui, ci că e mai important să știi că mai e cineva acolo, care s-a simțit la fel și te înțelege.

Te-ai îndoit măcar o dată de capacitățile tale? Ți-ai pus la un moment dat mult prea multe lucruri pe agendă doar ca să-ți demonstrezi că poți face foarte multe, deci ai valoare? Ai ajuns în punctul în care să lucrezi atât de mult sau să ai atât de multe activități încât să nu ai timp și spațiu nici să-ți auzi gândurile? Alergi de mult timp de la o provocare la alta, încât nici măcar nu apuci să te oprești puțin să sărbătorești? 

…și lista poate continua cu diverse întrebări, al căror răspuns îl văd tot mai des la extrem de mulți oameni. Iar răspunsul este DA.

Ce este acest ”popular” burnout

Îmi aduc aminte de prima dată când am auzit de burnout acum câțiva ani, când s-a mutat o prietenă în Olanda și cineva a primit concediu un an pentru a-și reveni din burnout. Știu sigur că am râs, am căutat definiții, cercetări și articole mai ample…și tot nu am înțeles mai nimic, mi s-a părut fiță de prea mult bine. Etichetă cu care destul de mulți dintre noi am crescut, sub amprenta unei copilării în care am tot auzit că nu există depresii, că viața e făcută să muncești, să faci copii și să mori, nu să fii fericit, că alții decid pentru noi, că nu ne arătăm emoțiile în public etc.

Pe atunci îmi purtam cu mândrie cămașa de workaholică; pasionată de muncă, de fapt, că nu prea am avut niciodată delimitări între muncă și viață personală. Doar ăsta este sensul vieții, din care îți iei validarea și senzația că ești util, nu-i așa? 

Sursă: Thrive Global

Pentru niște perspective ceva mai documentate și foarte interesante, îți recomand articolul ăsta de la Mayo Clinic, sau acesta de la HelpGuide.org.

Dicționarul Merriam Webster definește burnout-ul ca fiind “epuizarea forței sau motivației fizice ori emoționale, de obicei ca rezultat al stresului sau frustrării prelungite”. Cu alte cuvinte, efortul nostru constant de supra-adaptare și menținere a controlului în situații care ne depășesc capacitățile fizice sau ne generează conflicte interioare poate avea urmări nefericite pentru organism, care “se arde” sau “se epuizează” de resurse în încercarea de a-și găsi echilibrul.

Aceasta este varianta cea mai simplă și ”academică”, însă se manifestă în tot atâtea feluri câți oameni pe pământ. Nu cred nici că este o boală modernă, la fel ca multe alte lucruri considerate ”probleme moderne”. Cred că totul a existat dintotdeauna, atât probleme de sănătate, cât și emoționale, doar că..nu se știau sau nu se discuta despre ele.

Acum, însă, toată lumea este interesată să descopere cum poate trăi mai mult, mai bine, să obțină tot ce se poate pe lume. Iar accesul superficial la viața a aproape oricărei persoane din lume, din punctul meu de vedere, nu face decât să ne deconectăm de la noi, valorile și dorințele noastre, și să alergăm după tot ce vedem online și credem că ne poate aduce mult dorita fericire. 

De ce Burnout I?

În cazul meu, fericirea mai sus menționată consta într-o viață profesională plină de realizări și bani suficienți cât să îmi permit ce îmi doresc, în special multe călătorii. Și ce moment mai bun decât atunci când ești tânăr, singur și fără obligații?

A funcționat bine o perioadă, nu pot să mă plâng, am avut cei mai plini și mai frumoși doi-trei ani din viață până acum. Pe de altă parte, nu am avut zile de weekend sau ”concediu” fără măcar câteva mailuri, discuții și poate vreo 2 task-uri micuțe. Din fiecare lucru pe care îl făceam, mai răsăreau 2-3 idei și plusam în continuare pe to do list, că doar sunt tânără și acum e momentul. Iar cum tot timpul meu se împărțea între muncă și distracție, că doar de aia muncesc, să mă distrez și să fac de toate, oboseala și presiunea constantă la care-mi supuneam mintea m-au ajuns din urmă. Uneori cu boli care mă puneau la odihnă forțată 4-5 zile, uneori cu stări de tristețe și sentimente de nemulțumire, alteori cu senzația că nu fac nimic important și sunt ușor de înlocuit.

Am pus titlul Burnout  I pentru că, după aproximativ 8 luni de stat cu acest articol, pe 3 sferturi scris, in drafts, m-am hotărât să-l public incomplet. Incomplet pentru că nu am ce concluzie să scriu, nu am aflat secretul vindecării. 🙂

În schimb, este I pentru că sunt sigură că va exista și un II, pe care îl voi scrie când voi ști cu siguranță că mi-am descoperit răspunsul la tot ce cuprinde ”ce vreau să facfiu când o să fiu mare”, iar asta cu împăcarea că răspunsul se poate schimba de pe o zi pe alta și este ok. De multe ori, cred că este ok să nu știm răspunsul, așa experimentăm viața cu toate stările ei, de aici farmecul vieții. (care nu este ironic)

Pentru că un alt farmec al vieții este să cunoști oameni și să legi relații cu ei, cei potriviți apar în momentul potrivit să schimbe ceva în tine..sau măcar să îți ofere fix ce ai nevoie în acea clipă sau etapă a vieții. Una dintre aceste persoane este Noela Zaharia. Nu numai că a făcut și ea o plimbare prin tărâmul burnoutului, dar a fost suficient de deschisă cât să își împărtășească experiența, plus câteva informații foarte importante.

Despre burnout, o poveste de  Noela Zaharia 🙂

Cunosc antreprenori, medici, profesori, traineri sau profesioniști din corporații care au trecut prin acest tip de stres. Unii au ieșit o vreme din branșă, revenind apoi în cu totul alte industrii decât cele în care activau. Alții și-au luat un an sabatic, au făcut copii, au divorțat ori au plecat în călătorii.

Numitorul comun pare să fie schimbarea mediului. Nu doar cel fizic, înconjurător, dar și în sensul de atitudine personală, mindset-ul cu care navigăm prin realitatea exterioară și care ne crează lumea interioară.

În cazul meu, burnout-ul a însemnat somatizarea unui conflict interior sub forma unui atac de vertij. În urma lui am stins lumina într-o arie de lucru (organizațională) și am aprins-o în alta: freelancing-ul!

Cred că la nivel global toate industriile se confruntă cu burnout-ul. Presiunea timpului în termeni de eficiență profesională, perspectiva automatizării proceselor (ne întrecem cu roboții), lipsa de predictibilitate economică și politică, supra-încărcarea cu informații, mirajul spațiului virtual, deconectarea fizică dintre oameni, lipsa de sens în munca depusă sunt doar câteva dintre provocările zilelor noastre. Separate una de cealaltă, provocările pot părea gestionabile. Dar privindu-le împreună ne dăm seama de întregul tablou de forță și energia de care avem nevoie pentru a-i face față!

Apropo de tablou, dacă ne-am simți pe de-a-ntregul, am conștientiza că sitagma work-life balance este un construct care ne epuizează de resurse și mai tare. Pentru că ne forțează să gândim scindat, în loc de incluziv.

Omul este o entitate unitară, deplin funcțională, în esență autonomă, având în raport cu momentul vieții sale mai multe laturi de satisfăcut: profesionist, șef, subaltern, vecin, coleg, prieten, iubit, soț, părinte, fiu, sportiv sau voluntar în acțiuni umanitare. Segregarea acestor roluri în individul ca un tot unitar ar fi un nonsens. Muncesc vs. trăiesc (!)

Sursă poză: dailytimes.com.pk

Colaborarea dintre laturile sale (cu experiențe atât de variate) ar fi mai fructuoasă decât prin efortul izolat al fiecăreia în parte! Dar pentru asta avem nevoie să acordăm atenție laturilor cu o intensitate și pe o durată de timp satisfăcătoare părților. Echilibrul interior înseamnă mai mult decât egalitate între laturi, înseamnă echitate! Adică recunoașterea dreptului fiecăreia dintre ele de a ocupa un loc la masă, de a primi o porție de mâncare după pofta inimii și timp suficient de savurat felul ales! Ah, the beauty of life!

Dintre laturile noastre, pot spune din experiență că cea de părinte se confruntă deseori cu stresul prelungit și epuizarea. Orele lungi la serviciu, timpul scurt împreună cu copiii care au nevoie de atenție, numărul mare de decizii peste zi, lipsurile din educație și infrastructură, contextul politic și economic, presiunea socială pe rezultate academice, digitalizarea, suprapunerea în timp a mai multor nevoi care se cer împlinite, plus bagajul personal al fiecărui părinte, toate acestea generează frustrări care fac din parenting burnout o realitate a tuturor celor care avem copii, lucrăm cu ei sau îi îngrijim pe ai altora.

Viața nu este un sprint, ci un maraton. Deci ce putem face să ne menținem echilibrul, evitând epuizarea resurselor noastre interioare? Să ne ocupăm de propria igienă emoțională tot așa cum ne ocupăm de cea fizică!

Iată trei aspecte de luat în calcul:

  1. NEVOILE INDIVIDUALE

FOMO – fear of missing out – este una dintre cauzele pentru care ne vine greu să spunem “nu” în relațiile de muncă, sociale, de familie. Acceptăm astfel sarcini peste cele deja sufocante. Ne simțim utili, cineva are nevoie de noi! Sau ne dăm singuri task-uri ambițioase! Misiuni dătătoare de putere, împlinire, relevanță la locul de muncă, iubire de sine, încredere, valorizare personală. Primim cu bucurie șansa de a ne afirma competența, oriunde și oricând, cu orice preț. Timpul nostru este nelimitat iar noi, super-eroi!

Premiza: Sunt suficient!

Întrebări-cheie: Ce am nevoie din tot ce mi se oferă? Ce îmi trebuie (mie) din ceea ce trebuie (să fac)?

  1. TIMPUL

Ne ținem ocupați. Construim agenda în jurul a ceea ce trebuie (din afară) și nu ceea ce ne trebuie (pentru interior). În loc să scoatem din agendă activități mai puțin importante, noi aglomerăm agenda cu încă un task: “trebuie să mă relaxez”! Suntem anacronici, defazați, deconectați de la nevoile noastre reale. Suntem ori mai rapizi, ori mai lenți decât lumea. Specialiștii se arată îngrijorați că am depășit secolul vitezei și trăim în secolul depresiei și anxietății. Să ne luăm deci timpul necesar pentru a ne echilibra nevoile interioare în raport cu realitatea lumii de afară.

Premiza: Sunt prezent! “Acum” este singurul moment pe care îl pot controla.

Întrebări-cheie: Care este ritmul meu acum? Unde mă aflu (în timp) față de ceea ce mi-am propus și cât de relevant pentru mine mai este obiectivul inițial?

  1. SPAȚIUL

Cel ce controlează spațiul, mediul în care există, deține puterea. De la omul cavernelor care s-a ridicat mai sus de animal controlându-i habitatul, până la cuceritorii de noi teritorii, omul a căutat să ocupe spații. Deci nu ne ocupăm doar timpul, ci și spațiul. Îl umplem cu tehnologie, oameni, experiențe, planuri, activități. Ne place rolul de cuceritor! Ne ocupăm mintea și corpul în totalitate pentru a deține măcar înăuntru controlul. Spațiul gol ne sperie, este imprevizibil, la fel ca tăcerea care poate deveni stânjenitoare. Așa că umplem golurile din noi pentru a compensa cu impredictibilitatea de afară. “Măcar mă pot baza pe mine cu certitudine, în totalitate.” Vrem să le facem pe toate în același timp. Ne umplem de task-uri și de mândrie și uităm să lăsăm spațiu de respiro și neștiință. Spațiu pentru curiozitate, stocarea informațiilor noi, învățare pe termen lung.

Premiza: Las loc de bine! Spațiul negativ este cel care dă valoare imaginii centrale. El are rolul de a evidenția ceea ce cunoaștem deja și de a ne oferi înțelesuri mai profunde prin jocul de perspectivă.

Întrebări-cheie: Cum îmi iau spațiu pentru mine însumi și față de ceilalți și nevoile lor?

Mai multe despre burnout în acest articol apărut recent în Harvard Business Review care descrie, în context organizațional, cum se poate face trecerea de la busyness la burnout și metode de prevenție a celei din urmă: epuizarea. Poate vă vin câteva idei citindu-l.

_ _ _

Tu ai trecut prin ceva similar? Cum s-a manifestat și cum ai depășit această etapă? 

Dintre ”tratamentele” testate până acum, care funcționează se numără terapia, journaling și reality check cu tine și ce simți să faci în fiecare zi, sport și mai ales timp petrecut cu oameni dragi, prieteni, familie, cât mai multe persoane care te înțeleg, te susțin și sunt dispuși să se bucure alături de tine la fiecare mic succes sau reușită.

Astfel de oameni sunt foarte rari. Dacă i-ai găsit, bucură-te cu adevărat și ține-i aproape. Dacă nu i-ai găsit încă, fă lucrurile care îți plac, nu îți fie frică să îți arăți adevărata ta personalitate, iar cei potriviți vor veni singuri lângă tine. Oricum ar fi, cu siguranță te așteaptă multe lucruri frumoase în viață. 🙂 

Până la part II, voi reveni cu mai multe articole despre ce am descoperit eu că ajută în momente mai puțin bune, iar dacă ai sugestii, îmi poți lăsa oricând un comentariu sau un mail la ana@beautyoflife.ro.

Între miliarde de oameni, tu te iubești pe tine?

calatorii
Răsărit în Egipt, între 3 țări: Israel, Iordania și Arabia Saudită

Am avut bucuria să călătoresc foarte mult în ultima perioadă și gândul care m-a urmărit cel mai mult, pe lângă fericirea că văd și descopăr locuri noi, a fost cât de mici suntem, de fapt. Ne luptăm ani de zile să realizăm lucruri, să fim ”cineva”, să ajungem ”departe”, dar dacă te gândești la scară largă, tot ”nimic” suntem.

Am mai scris și cu alte ocazii despre fericirea cum vrei tu (și aici, și aici), dar tot simt să repet că doar dacă trăiești pentru tine poți fi fericit și ”liber”, nu să faci lucrurile pentru alții sau care să dea bine din afară pentru că, sincer, nimănui nu-i pasă mai mult de câteva secunde, fiecare e preocupat cu propriile dorințe, probleme, obiective și gânduri.
Citește în continuare

O săptămână de singurătate…

O săptămână de singurătate…
Poate cel mai frumos răsărit din Vama Veche…

Îmi doream de foarte mult timp să merg undeva singură, să iau o pauză de la slalomul de zi cu zi printre întâlniri, evenimente, birou, prieteni și, în general, umplutul timpului cât să nu rămână prea multe ore libere în agendă.

Am de la un timp un sentiment, cu care cred că empatizează multe persoane, că în fiecare moment trebuie să realizezi ceva, cât de mic. Că orice timp petrecut în liniște, la un film, plimbându-te prin parc sau doar uitându-te pe pereți este risipă și că trece viața pe lângă tine.

Cred că fiecare dintre noi am trecut prin perioade în care, deși ”îngropați” în activități, tot se simțea un gol, o stare de neliniște. Acel gol cred că vine tocmai din faptul că nu petrecem timpul necesar cu noi, să rămânem conectați la ce ne dorim și să ne bucurăm cu adevărat de lucrurile care ni se întâmplă.
Citește în continuare

10 lucruri pe care nu le stiai despre mine

10 lucruri pe care nu le stiai despre mine

Este prima dată când accept o provocare de genul acesta, mai ales că nu este un blog personal și încerc, pe cât posibil, să am un ton obiectiv în articolele publicate. Dar tocmai faptul că rar vorbesc despre mine m-a făcut să accept provocarea Oanei, zisă și Out And About :-), și să împărtășesc cu tine câteva lucruri pe care probabil nu le știai despre mine, bune și rele, care fac parte din…beauty of life. 

Gândindu-mă la ce să scriu, am realizat că experiențele mai puțin plăcute m-au format cel mai mult, cum am scris și aici. Important de reținut și că fix defectele dau farmec personalității noastre, deși de cele mai multe ori căutăm perfecțiunea.
Citește în continuare

Singurătatea este ok…

Una dintre problemele secolului este, dacă nu cum să ai o relație fericită, singurătatea.

De ce ne raportăm de prea multe ori la ce ne lipsește pentru a fi fericiți, în loc de pur și simplu să trăim clipa, să ne mulțumim cu ce trăim acum și ce suntem acum?

Oare de câte studii legate de fericire, câte interviuri cu bătrâni sau bolnavi în stadiu terminal etc., este nevoie pentru a înțelege că, în viață, este important să ne bucurăm de ce ne oferă viața în fiecare moment?

Pentru că nimic nu se repetă, nu ne mai întâlnim niciodată cu ce trăim ACUM, la vârsta asta și la experiența asta de viață.
Citește în continuare

Viața fără filtre

 viata-fara-filtre

Filtrele nu se aplică doar pe Instagram, practicăm ”beautifying” peste tot, punem filtre peste ce nu ne place la noi, comunicăm cu filtre și trăim prin filtre. Până și anunțurile de angajare au filtre, nu mai contează salariul sau atribuțiile, trebuie să facem job-ul să pară creativ, out of the box. 

Problema este că, privind prin filtre, pierdem esențialul. La fel cum o poză cu prea multe filtre își pierde din farmec, așa și viața care nu este trăită autentic, nu ne aduce împlinire. Iar când ne trezim, poate fi prea târziu. Citește în continuare

Interviu cu Diana Cosmin despre tot ce-i fain și fin

Interviu cu Diana Cosmin despre tot ce-i fain și fin
diana cosmin
Sursă: finesociety.ro

O citesc pe Diana-Florina Cosmin de când răsfoiam Cosmopolitan în liceu, apoi am trecut la Forbes, mi-a trecut prin mână și Poveștile unei Inimiiar acum citesc pe nerăsuflate fiecare articol publicat pe Fine Society.

Este de aproape un deceniu una dintre principalele mele surse de inspirație și trebuie să recunosc că ziua în care mi-a acceptat invitația pentru acest interviu, a fost una dintre cele mai bune pe anul acesta. 🙂

Dacă mai multă lume ar gândi la fel, cred că lumea ar fi un loc mai frumos, iar zâmbetele s-ar regăsi mai des pe chipurile celor din jur. Îi mulțumesc din suflet pentru interviu și sper să fie și pentru voi o inspirație la fel de mare.
Citește în continuare