Author: Anna Musat

Pe Delia am cunoscut-o prin intermediul Liviei de la Centrul Parteneriat pentru Egalitate (CPE), despre care voi scrie mai pe larg în curând. Din vorbă în vorbă, despre proiecte frumoase și câte se întâmplă prin țară și de bine, am ajuns la subiectul ”media” și cine scrie despre campanii sociale.

Mi-ar plăcea să se scrie mai mult despre lucrurile pozitive. Mi-ar plăcea ca oamenii care își dedică timpul unor cauze nobile, care ne influențează pe noi toți, să fie mai des pe coperți, în presă sau pe Facebook. Mi-ar plăcea să aibă cifre bune și vizibilitate, astfel încât să atragă mai ușor sponsori.

Știi ce se întâmplă când vrei să mulțumești pe toate lumea?

În termeni (ne)populari…te prăjești. Și nu e de deloc bine, cel puțin pentru mine nu a fost (am scris aici despre experiență), și încă nu pot spune că am depășit momentul.

Work in progress…

Mulțumirea este ceva ce ține de sine, deci nu ai cum să-i ajuți pe alții. Ba mai mult, cu siguranță nu te mulțumești pe tine încercând să-i faci pe alții fericiți. Tu unde ești în ecuația asta?

Perioada sărbătorilor este o perioadă pe cât de frumoasă, plină de iubire, recunoștință și momente trăite din plin cu cei dragi, pe atât de ”neagră” pentru destul de multe persoane. Motivul pe care îl observ cel mai des este lipsa unui partener de viață, de parcă asta ar rezolva ca prin minune toate luptele pe care le-am dus tot anul.

Dacă ești de părere că sărbătorile sunt triste și nu poți să le petreci decât în izolare și tristețe, așa este.

Dacă vrei să te bucuri de ele și să vezi frumosul din ce ai, atunci așa va fi. Mai mult decât atât, cu siguranță poți găsi măcar o singură persoană cu care să petreci timp de calitate, fie că îl petreci în familie, cu un prieten drag, făcând voluntariat sau oricum dorești și simți să o faci.
Citește în continuare

Fac journaling într-un fel sau altul de la 14-15 ani. Pe atunci nu se știam de journaling și nici nu era vreun trend, însă am descoperit că mă ajută să îmi scriu diverse gânduri, dorințe, dureri, obiective, cam orice îmi trecea prin minte și suflet.

Treptat, pentru că nu am fost învățată cu exprimarea sentimentelor sau nu am dat prea multă importanță la ce simțeam, s-a transformat în liste de obiective, în ”to do lists”, secrete, tips&tricks și tot ce mai citeam sau auzeam la oamenii de ”succes”.
Citește în continuare

Am amânat acest articol mai mult decât am amânat orice altceva până acum…cred (e competiție mare). 🙂
L-am amânat pentru că voiam să-l scriu perfect, să adun multă informație, cât mai relevantă, să cer alte opinii, să…multe alte lucruri care ne împiedică, în general, să facem  ce vrem acum, pentru că mereu se poate mai bine.

Apoi mi-am dat seama că nu mai are nimeni nevoie de încă un articol foarte bine documentat pe tema burnout-ului, suprasolicitării, problemele societății moderne sau cum vrei să-i spui, ci că e mai important să știi că mai e cineva acolo, care s-a simțit la fel și te înțelege.

Te-ai îndoit măcar o dată de capacitățile tale? Ți-ai pus la un moment dat mult prea multe lucruri pe agendă doar ca să-ți demonstrezi că poți face foarte multe, deci ai valoare? Ai ajuns în punctul în care să lucrezi atât de mult sau să ai atât de multe activități încât să nu ai timp și spațiu nici să-ți auzi gândurile? Alergi de mult timp de la o provocare la alta, încât nici măcar nu apuci să te oprești puțin să sărbătorești? 
Citește în continuare

Am avut bucuria să călătoresc foarte mult în ultima perioadă și gândul care m-a urmărit cel mai mult, pe lângă fericirea că văd și descopăr locuri noi, a fost cât de mici suntem, de fapt. Ne luptăm ani de zile să realizăm lucruri, să fim ”cineva”, să ajungem ”departe”, dar dacă te gândești la scară largă, tot ”nimic” suntem.

Am mai scris și cu alte ocazii despre fericirea cum vrei tu (și aici, și aici), dar tot simt să repet că doar dacă trăiești pentru tine poți fi fericit și ”liber”, nu să faci lucrurile pentru alții sau care să dea bine din afară pentru că, sincer, nimănui nu-i pasă mai mult de câteva secunde, fiecare e preocupat cu propriile dorințe, probleme, obiective și gânduri.
Citește în continuare

Îmi doream de foarte mult timp să merg undeva singură, să iau o pauză de la slalomul de zi cu zi printre întâlniri, evenimente, birou, prieteni și, în general, umplutul timpului cât să nu rămână prea multe ore libere în agendă.

Am de la un timp un sentiment, cu care cred că empatizează multe persoane, că în fiecare moment trebuie să realizezi ceva, cât de mic. Că orice timp petrecut în liniște, la un film, plimbându-te prin parc sau doar uitându-te pe pereți este risipă și că trece viața pe lângă tine.

Cred că fiecare dintre noi am trecut prin perioade în care, deși ”îngropați” în activități, tot se simțea un gol, o stare de neliniște. Acel gol cred că vine tocmai din faptul că nu petrecem timpul necesar cu noi, să rămânem conectați la ce ne dorim și să ne bucurăm cu adevărat de lucrurile care ni se întâmplă.
Citește în continuare