Beauty of Life

Obiceiurile stau la baza succesului dacă e vorba de obiceiuri pozitive şi, de ce nu, a eşecului dacă e vorba de cele toxice. Cu toate astea, în ciuda importanţei obiceiurilor, foarte puţini oameni înţeleg cum funcţionează ele.

De cele mai multe ori când ne gândim la obiceiuri, le dăm o conotaţie negativă. Fie ca o numeşti rutină, lucruri făcute “pentru că trebuie”, lucruri auto-impuse sau oricum vrei să îi spui, obiceiurile au şi o conotaţie pozitivă.

Un obicei e ceva ce faci zilnic fără să te gândeşti conştient la asta. Este o activitate comportamentală pe care o faci în mod automat. Obiceiurile te ajută să faci lucruri fără să depui un efort mental considerabil.

Fie că vrem să recunoaştem sau nu, creierul nostru funcţionează pe principiul “work smart not hard”, aşa că încearcă să transforme în obiceiuri lucrurile noi pe care le învăţa. De fiecare dată când învăţăm ceva nou, facem asta folosindu-ne neocortex (cortexul prefrontal în cazul ăsta), partea cea mai nouă a creierului şi cea care în opinia multora e responsabilă de faptul că suntem specia dominantă de pe planetă. Pe cât de “deştept” este neocortexul, pe atât de multă energie consumă. Iar creierul mută lucrurile în zona sistemului limbic (mai exact în Basal Ganglia), odată ce căpătăm o oarecare abilitate în a le face.
Citește în continuare

Ca om aflat sub bagheta terapiei personale şi terapeut deopotrivă am observat refuzul nesigur al oamenilor în fața începerii unui proces de dezvoltare personală, cunoaştere, vindecare.

De ce spun “refuz nesigur”? Pentru că mă refer la cei care ar da o şansă, dar sunt împiedicați de proiecții sau nesfârşite interpretări. Care sunt gândurile din spatele nu-urilor auzite cel mai frecvent?
Citește în continuare

Perioada sărbătorilor este o perioadă pe cât de frumoasă, plină de iubire, recunoștință și momente trăite din plin cu cei dragi, pe atât de ”neagră” pentru destul de multe persoane. Motivul pe care îl observ cel mai des este lipsa unui partener de viață, de parcă asta ar rezolva ca prin minune toate luptele pe care le-am dus tot anul.

Dacă ești de părere că sărbătorile sunt triste și nu poți să le petreci decât în izolare și tristețe, așa este.

Dacă vrei să te bucuri de ele și să vezi frumosul din ce ai, atunci așa va fi. Mai mult decât atât, cu siguranță poți găsi măcar o singură persoană cu care să petreci timp de calitate, fie că îl petreci în familie, cu un prieten drag, făcând voluntariat sau oricum dorești și simți să o faci.
Citește în continuare

Fac journaling într-un fel sau altul de la 14-15 ani. Pe atunci nu se știam de journaling și nici nu era vreun trend, însă am descoperit că mă ajută să îmi scriu diverse gânduri, dorințe, dureri, obiective, cam orice îmi trecea prin minte și suflet.

Treptat, pentru că nu am fost învățată cu exprimarea sentimentelor sau nu am dat prea multă importanță la ce simțeam, s-a transformat în liste de obiective, în ”to do lists”, secrete, tips&tricks și tot ce mai citeam sau auzeam la oamenii de ”succes”.
Citește în continuare

Am amânat acest articol mai mult decât am amânat orice altceva până acum…cred (e competiție mare). 🙂
L-am amânat pentru că voiam să-l scriu perfect, să adun multă informație, cât mai relevantă, să cer alte opinii, să…multe alte lucruri care ne împiedică, în general, să facem  ce vrem acum, pentru că mereu se poate mai bine.

Apoi mi-am dat seama că nu mai are nimeni nevoie de încă un articol foarte bine documentat pe tema burnout-ului, suprasolicitării, problemele societății moderne sau cum vrei să-i spui, ci că e mai important să știi că mai e cineva acolo, care s-a simțit la fel și te înțelege.

Te-ai îndoit măcar o dată de capacitățile tale? Ți-ai pus la un moment dat mult prea multe lucruri pe agendă doar ca să-ți demonstrezi că poți face foarte multe, deci ai valoare? Ai ajuns în punctul în care să lucrezi atât de mult sau să ai atât de multe activități încât să nu ai timp și spațiu nici să-ți auzi gândurile? Alergi de mult timp de la o provocare la alta, încât nici măcar nu apuci să te oprești puțin să sărbătorești? 
Citește în continuare

Îmi doream de foarte mult timp să merg undeva singură, să iau o pauză de la slalomul de zi cu zi printre întâlniri, evenimente, birou, prieteni și, în general, umplutul timpului cât să nu rămână prea multe ore libere în agendă.

Am de la un timp un sentiment, cu care cred că empatizează multe persoane, că în fiecare moment trebuie să realizezi ceva, cât de mic. Că orice timp petrecut în liniște, la un film, plimbându-te prin parc sau doar uitându-te pe pereți este risipă și că trece viața pe lângă tine.

Cred că fiecare dintre noi am trecut prin perioade în care, deși ”îngropați” în activități, tot se simțea un gol, o stare de neliniște. Acel gol cred că vine tocmai din faptul că nu petrecem timpul necesar cu noi, să rămânem conectați la ce ne dorim și să ne bucurăm cu adevărat de lucrurile care ni se întâmplă.
Citește în continuare