Pentru că îmi plac foarte mult clasele lui și filozofia lui de viață, mi-am dorit să aflu mai multe și să împărtășesc și cu voi. Scopul vieții, descoperit de el, este un sentiment de interconectare cu tot ce ne înconjoară și care ne transformă total viziunea despre viață, dar cel mai bine o spune chiar el.
Călătoria către iubirea de sine
Deși credeam că am făcut asta dintotdeauna, realizez acum că o fac doar de vreun an. La 30 de ani învăț pentru prima dată ce înseamnă să te iubești, cât de mult contează gândurile, să te încurajezi în loc să te critici și să sărbătorești fiecare lucru mic, în loc să sari instant la următorul lucru de pe listă. (aici este cel mai greu, încă nu reușesc pe deplin)
În demersul meu, pentru că cine se aseamănă, se adună, descopăr tot mai multe persoane care fac asta sau care au început măcar să descopere informații noi, să devină interesate de emoții, gânduri și comportamente – de unde apar și cum sunt influențate?
Sunt extrem de multe informații disponibile atât online, cât și în cărți, mai nou și video-uri pe YouTube sau podcast-uri. Partea grea este să alegi informația potrivită pentru tine și să acționezi, nu doar să citești.
Foarte mulți ani am citit și eu multe lucruri, care deși m-au ajutat, tot nu au produs schimbări fundamentale. Nu au început nici măcar odată cu terapia, au început abia când am avut curaj să mă expun mai mult, să fiu și în față, să vorbesc despre mine, să-mi exprim fricile, să fac lucrurile care nu-mi erau comode. Era mai simplu pentru mine să-mi zic că ”oricum nu o să reușesc nimic” sau ”nu o să mă bage nimeni în seamă”, decât să fac și să risc fie ignoranța și ”liniștea”, fie, doamne ferește, critică, comentari sau mai simplu spus – hate. 🙂
Este cunoscut faptul că asumarea publică, chiar dacă ”publicul” este un singur om, contribuie la succesul obiectivelor tale. Tocmai de aceea am decis să fac publice pe social media, lucru pe care nu-l făceam în mod obișnuit, o dată decizia de a nu mă machia până la finalul verii, dar și ”luptele” uzuale de început de vară, legate de imaginea corporală.
Motivul pentru care am ales această provocare, așa cum am menționat și în postare, a fost pentru a-mi asuma în totalitate decizia. Nu este vreo mare schimbare sau manifest, dar sunt curioasă să văd cum mă simt în situații în care nu mă prezentam nemachiată și mai ales cum reacționează alții, apropo de proiecțiile pe care le facem.
Avem de multe ori impresia că toată lumea ne va judeca aspru sau că suntem analizați sub lupă și vorbiți pe la spate, dar adevărul este că prea puțini oameni acordă atenție celor din jur. Gândește-te doar la tine, cât de mult timp petreci gândindu-te la alți oameni sau analizând poze și persoane de lângă tine?
Cu toții suntem preocupați de viața noastră, stăm cu gândurile, fricile și planurile noastre. Iar dacă petreci mai mult timp gândindu-te la alții, ar trebui să-ți faci griji pentru alte lucruri…
Iar postarea de mai sus a fost făcută cu ocazia primei întâlniri cu marea și dezbrăcarea la costum de baie, când bucuria a fost umbrită de grija kiligramelor în plus. Grija asta nu doar că o au cele mai multe femei (dacă nu e de greutate, e oricum de alte aspecte fizice), dar am auzit îngrijorător de multe femei vorbind foarte urât despre ele.
Gravitatea lipsei de iubire de sine
Un exemplu de dialog pe care l-am auzit chiar recent la sală:
– Instructor: Bravo, X
– X: Ei, bravo. Bravo pentru ce?
– Instructor: Te descurci super bine, vorbeam serios.
– X: Păi dacă nu mai am atâta grăsime, mă mișc mai ușor. Acum nu mai sunt grasă, sunt doar urâtă! (nu era)
Sunt convinsă că este un exemplu light, față de multe altele pe care le-am auzit de la prietene și gânduri care mi-au trecut și mie prin minte de multe ori.
Fac eforturi de mai bine de un an să le temperez, dar tot nu au dispărut de tot. Întotdeauna îmi este greu să fiu sinceră despre progresele făcute în terapie sau atunci când lucrezi cu tine în orice fel. Cele mai multe persoane se îngrijorează când aud că nu se schimbă totul de pe o zi pe alta și renunță încă dinainte de a începe, pentru că e prea complicat. Doar că e schimbarea e definitivă, chiar dacă lentă, pe când stările proaste sunt constante toată viață, dacă nu faci nimic în privința lor, să tai răul de la rădăcină.
Printre lucrurile principale pe care eu una regret că nu le-am învățat în copilărie și care ar fi utile și în școli, este să te iubești pe tine, să înveți cum să te îngrijești întâi pe tine. Să înveți limitele dintre a-ți prioritiza nevoile și a fi egoist; dintre a vedea ce timp îți mai rămâne pentru tine și a vedea ce timp îți rămâne pentru ceilalți.
Marele dezavantaj al lipsei de iubire autentice este că nu ai cum să fii fericit, care este scopul vieții pentru cei mai mulți oameni. Nu ai cum să te bucuri de nimic cu adevărat, oricât ai afișa-o, atât timp cât tu nu ești mulțumit de propria persoană.
Poți să ai toți banii din lumea, cea mai invidiată relație de pe Instagram, cea mai mare comunitate online și orice lucru la care te poți gândi. Dacă tu nu te iubești și nu te accepți pe deplin, aceste lucruri vor fi doar niște lucruri bifate pe o listă sau o realizare despre care poți vorbi cu alți oameni și să te minți că ai viața pe care o dorești.
Seria de articole ”Învață să te iubești”
Din tot ce am urmărit vreodată, cele mai valoroase informații au venit întotdeauna de la psihologi, care nu degeaba au studiat totul despre creier și emoții. Mai mult decât atât, vin cu cea mai realistă abordare pentru că lucrează zilnic cu răni și traume (pe care absolut toți le avem) și înțeleg cât durează procesul și cam ce acțiuni ajută cu adevărat.
De aceea, de săptămâna viitoare vom începe să publicăm interviuri cu terapeuți, iar apoi și articole care tratează o situație specifică despre iubirea de sine – de unde vine, cum ajungem la rădăcina problemei, ce acțiuni ne ajută, dar și de unde ne putem documenta cu siguranța unor informații valide și de calitate.
Eu nu mai cred în afirmații pozitive, în rutine de dimineață, de seară, în vision boards sau orice altă tehnică de a deveni fericit sau de a te iubi pe tine. Nu că nu ar funcționa; părerea mea este că funcționează. Doar că nu funcționează de unele singure, doar că repeți ceva în oglindă zilnic. Funcționează după ce ai înțeles exact de unde vin anumite gânduri, de ce te comporți într-un fel sau altul și cum te-a afectat fiecare lucru pe care l-ai trăit. Abia după ce procesezi toate aceste informații, accepți că ești om, că greșești, iar că unele lucruri sunt pur și simplu nedrepte și de acum încolo, numai de bine! 🙂
Așa că abia aștept să las specialiștii să vorbească, iar de la tine am mare nevoie de ajutor să facem cât mai cunoscute aceste materiale. Ne ajută enorm să dai un share prietenilor și să știm că informațiile ajung unde trebuie și contribuie câtuși de puțin la o viață mai liniștită și împlinită pentru cititori.
De asemenea, ajută-ne cu teme de conversație și haideți să construim ceva frumos cu #invatasateiubesti. Tu ce oameni frumoși urmărești și ar avea ceva interesant de spus? Pe tine ce teme te preocupă? Ce lucruri, gânduri și întâmplări stau în calea fericirii? Ce nu poți accepta la tine și vrei să schimbi cu orice preț?
Lasă-ne orice întrebare sau sugestie în comentarii sau scrie-mi la ana@beautyoflice.ro
