fbpx

O săptămână de singurătate…

Poate cel mai frumos răsărit din Vama Veche…

Îmi doream de foarte mult timp să merg undeva singură, să iau o pauză de la slalomul de zi cu zi printre întâlniri, evenimente, birou, prieteni și, în general, umplutul timpului cât să nu rămână prea multe ore libere în agendă.

Am de la un timp un sentiment, cu care cred că empatizează multe persoane, că în fiecare moment trebuie să realizezi ceva, cât de mic. Că orice timp petrecut în liniște, la un film, plimbându-te prin parc sau doar uitându-te pe pereți este risipă și că trece viața pe lângă tine.

Cred că fiecare dintre noi am trecut prin perioade în care, deși ”îngropați” în activități, tot se simțea un gol, o stare de neliniște. Acel gol cred că vine tocmai din faptul că nu petrecem timpul necesar cu noi, să rămânem conectați la ce ne dorim și să ne bucurăm cu adevărat de lucrurile care ni se întâmplă.

Ajungem să trăim, fără să ne dăm seama, pentru ceilalți, să facem ce este așteptat de la noi să facem, ce îi face pe alții fericiți etc. Pe scurt, să trăim pentru așteptările pe care le au alții de la noi…așteptări pe care, sincer, nici nu le știm sigur, doar le intuim. Cum spun adesea, fiecare este atât de preocupat cu lucrurile din viața lui, că nu are timp și spațiu să se gândească la noi. Nici măcar cei dragi, cu atât mai puțin persoane mai mult sau mai puțin cunoscute….

Ia o pauză de la ceilalți…

Totuși, ne lăsăm mereu prinși în același joc și uităm de noi. Așa că vara aceasta mi-am programat timp în agendă doar pentru mine.

Am ales Vama Veche pentru că este printre cele mai dragi locuri din lume și marea mă încarcă mereu cu multă energie pozitivă. Știu că multe persoane și-ar dori măcar câteva zile departe de tot, așa că o să împărtășesc experiența și le doresc tuturor, din când în când, câteva zile doar pentru ei, într-un loc de suflet.

Primele zile…

…sunt și cele mai grele și nu știi ce să faci mai întâi. Oricât de bine făcut era planul și cât de entuziasmată eram, în primele ore m-a cuprins puțin panica. Eu, care de obicei petrec câteva minute pe zi prin feed-ul de Facebook/Instagram, ajunsesem acum să scrollez întruna, să caut subiecte de discuție în grupurile de prieteni și să aștept notificări.

O să recunosc, prima zi m-am simțit foarte singură și tristă, ceea ce m-a șocat. Nu sunt sentimente pe care să le experimentez prea des și nu mi-aș fi închipui că le voi trăi în ”vacanța” mult visată, cel puțin nu în prima zi.

Fără prea multe planuri și activități am avut timp să mă gândesc mai intens la anumite lucruri, multe ascunse sub preș. Sub preșul ăla de activități, evenimente, întâlniri de care vorbeam la început.

Cam așa mi s-a spulberat și mitul că poți fi 100% din timp complet împăcat și fericit cu tine. 

Conștientizarea este primul pas spre vindecare oricum, așa că mi-am tras concluziile, mi-am făcut promisiunile și am revenit la ale mele.

Apoi…

…totul devine mai ușor și relaxant.

Am reușit, în sfârșit, să mă țin de programul meu de alergat, mâncat sănătos, muncit eficient, relaxat și citit. În București nu reușesc niciodată și oricâte agende și Excel-uri aș umple, tot intervin altele.

Plaja aproape goală din timpul săptămânii ajută foarte mult la starea de bine, trebuie să recunosc, dar cred că o săptămână oriunde, de unul singur, prinde foarte bine.

Am avut ocazia să redescopăr ce îmi place cu adevărat să fac, ce planuri sunt mai importante, cum să iau fiecare mică decizie doar în funcție de mine, dar și ce lucruri îmi dau un sentiment neplăcut, mă agită sau mă stresează.

Este minunat să ai timp suficient de gândire și să fii implicat în acel monolog intern pe care îl avem cu toții, dar de obicei bruiat de multe altele.

Dacă am mai spus o dată că singurătatea este ok, acum chiar militez pentru asta. Doza recomandată este diferită de la caz la caz, evident. 🙂

Plaja goală, no filter 🙂

Concluzie 

De când am început articolul, până acum, am mai avut o experiență cu singurătatea (relativ). Simt nevoia să împărtășesc asta pentru acei oameni, extrem de mulți din ce am observat, care așteaptă să ia decizii în funcție de alți oameni, trec pe lângă diferite oportunități sau își refuză anumite visuri pentru că nu au cu cine…

Ca o rugăminte personală, dacă vrei să faci ceva, FĂ-L! Vei găsi cu siguranță oamenii potriviți, iar dacă nu, experiența va fi oricum frumoasă, pentru că asta îți doreai, nu? Sau nu îți doreai cu adevărat?

Mi-am dorit foarte mult să merg la festivalul Sziget din Budapesta, în special pentru Arctic Monkeys, dar și pentru experiența de festival internațional huuuge (peste 500k de participanți din toate țările).

Dacă, în general, sunt destul de spontană, lucrurile la care chiar visez prefer să le planific din timp. Așa că mi-am luat bilet și cazare singură, cu gândul că cineva tot se va găsi să vină cu mine, iar dacă nu, sunt oricum familiarizată cu atmosfera de festival, așa că știu că nu există opțiunea de a nu avea cu cine să te distrezi. Pentru că, într-adevăr, music unites people, poate chiar mai mult decât orice altceva.

Am găsit chiar o gașcă de români, iar după 3 zile mi s-a alăturat și o prietenă foarte bună, iar întreaga experiență a fost una memorabilă, pe care cel mai probabil aș fi ratat-o dacă luam decizia de a merge singură, no matter what. La fel cum fiecare dintre noi probabil ratăm multe concerte, evenimente interesante, concedii și activități la care visăm doar pentru că nu este nimeni din jurul nostru suficient de decis.

Mă întristează când văd obsesia de turmă a majorității și atât de puțini oameni care să gândească pentru ei. De asemenea, nu mi se pare nimic ieșit din comun să faci ceva singur, fie că este un concert, fie că e un concediu.

Concluzia ambelor săptămâni este că ai o senzație de libertate extraordinară atunci când iei decizii pentru tine și te pui pe primul loc. Încearcă măcar o dată sau din când în când să îți acorzi o cină, o zi sau un weekend într-un loc frumos. Parcă e mai bine când trăiești pentru tine…

Tu unde te-ai duce pe tine un weekend sau o săptămână?

Share this:

Ana Musat
Sunt o idealistă. Visez să schimb lumea sau măcar o mică parte din ea. Optimismul mă face să văd mereu jumătatea plină a paharului. Îmi plac oamenii pozitivi, cu inițiativă și care își trăiesc viața după propriul set de valori.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *