Tradițiile și sentimentele care ne leagă de copilărie

Tradițiile și sentimentele care ne leagă de copilărie

Pentru mine întotdeauna Paștele a reprezentat cea mai importantă sărbătoare din an și așa a rămas până în ziua de astăzi.

Deși nu am fost în multe locuri și nici nu contează pe unde voi ajunge – locul meu de suflet din întreaga lume este la bunici, undeva (departe) prin Botoșani.

13120649_1145362968807239_1832183279_o

Aici mi-am petrecut toate verile și mă leagă cele mai frumoase amintiri din copilărie. Deși petreceam cam 25% din an la bunici, 90% din ce îmi amintesc mai frumos, am trăit în acest loc: de la sunetul ploilor torențiale pe tabla casei și bălțile calde din fața casei după ploaie, până la spuma laptelui proaspăt muls, fotbal, cărți, tot felul de jocuri pe imaș, prima discotecă și multe altele.

Așa că nu e de mirare că Paștele este cea mai importantă sărbătoare, pentru că mereu l-am sărbătorit aici.

Zilele petrecute aici mi-au amintit de copilărie și, ca orice lucru legat de copilărie, de bucuria lucrurilor simple, inocența primilor ani din viață, dar și de faptul că, pe măsură ce înaintăm în vârstă, încercăm să realizăm cât mai multe lucruri și uităm să stăm în loc. Uităm să ne uităm în jur la ceea ce avem deja și să nu gândim mereu cu un pas înainte – ce facem mai departe, care este următorul obiectiv, ce mai avem pe listă?

Nu este o pledoarie pentru lipsa de ambiție sau un îndemn să trăim ”liber” și să nu ne gândim deloc la ziua de mâine.

Este un îndemn doar să mai facem o pauză, să mai avem și momente în care nu gândim, pur și simplu, ci doar simțim și trăim.

S-a ajuns cumva la ceva legat de iad în slujba de înviere. Nici nu contează religia, dacă și în ce crezi, mă gândeam doar că, apropo de iad, ar fi minunat să ne trăim viața fără regrete.

Chiar dacă nu crezi în rai, iad, karma, reîncarnaresau orice altceva, cum ar fi să te gândești că dacă totuși ar fi să ajungi acolo, nu ai avea ce să regreți? Pentru că ai luat fiecare decizie cu sufletul împăcat și ți-ai asumat fiecare faptă…

Poate pare dramatic, dar simplul gând că există o șansă (la oricâte milioane ar fi ea) să îmi petrec o eternitate gândindu-mă la ce aș fi putut face mai bine, la ce NU am făcut sau NU am trăit, mă face să îmi doresc să mă bucur mereu de viață, să fiu recunoscătoare pentru tot ce am (și nu am) și să iau fiecare decizie exact după cum îmi dictează inima, indiferent de ce spune societatea că ar trebui să fac sau cum aș fi văzută de alții.

Și la fel îți doresc și ție – să trăiești pentru tine, să te bucuri de fiecare clipă și să te gândești mereu la viață din perspectiva de a nu regreta nimic la finalul ei (care, oricum, nu știi când va veni).

Revenind la copilărie, tu de ce lucruri îți amintești cu drag? Mai ții minte ce îți doreai să faci în viață?

Întotdeauna, un exercițiu bun de înveselire, poate fi să îți reamintești de activitățile care îți făceau plăcere când erai copil și să îți reamintești să te bucuri la fel de mult și astăzi pentru lucrurile pe care le faci.

Iar dacă nimic nu îți provoacă aceeași bucurie în suflet, e clar că este cazul să faci o schimbare pe undeva – tu știi cel mai bine.

La sfârșit, îți las și o galerie cu câteva poze din colțul meu de RAI. 🙂