10 lucruri pe care nu le stiai despre mine

Este prima dată când accept o provocare de genul acesta, mai ales că nu este un blog personal și încerc, pe cât posibil, să am un ton obiectiv în articolele publicate. Dar tocmai faptul că rar vorbesc despre mine m-a făcut să accept provocarea Oanei, zisă și Out And About :-), și să împărtășesc cu tine câteva lucruri pe care probabil nu le știai despre mine, bune și rele, care fac parte din…beauty of life. 

Gândindu-mă la ce să scriu, am realizat că experiențele mai puțin plăcute m-au format cel mai mult, cum am scris și aici. Important de reținut și că fix defectele dau farmec personalității noastre, deși de cele mai multe ori căutăm perfecțiunea.

În fine, trecând la lucruri serioase…

1.Matematica, iubirea mea

Glumeam, evident, Mi-a plăcut până prin clasa a 7-a, când a început să-mi placă handbalul mai mult și s-a cam rupt filmul. Dar nici nu am scăpat ușor, am dat la mate-info (nu întreba de ce…), în clasa a 9-a am rămas corigentă, da, acel cuvânt care sperie orice elev. Mai mult decât atât, am și picat-o prima dată, pentru că și în vară mi-au plăcut altele mai mult. A doua oară am luat-o cu brio și la fel am pățit și în facultate, pentru că, bineînțeles, n-am putut să mă despart ușor de ea, ca orice relație toxică. Am avut restanță din primul an, până în ultimul, când am luat cu 8 chiar.

2.Handbalul, adevărata mea iubire

Cam pe la 9-10 ani a început iubirea pentru acest sport minunat, cel mai frumos, dinamic și inteligent, din punctul meu de vedere. Pe atunci aveam calități atletice, mai ales de talie și forță, încă din primele clase eram mai înaltă și decât majoritatea băieților…asta nu s-a schimbat prea mult :-). Însă nu m-am ținut foarte mult, cam 6 ani până când și nivelul a crescut foarte mult și școala a redevenit prioritară (deși cred și acum că le poți face pe ambele foarte bine). Rușinea a fost că am uitat total de el până când, 5 ani mai târziu, am ajuns la facultate și am văzut că există o echipă de handbal. Am mers la turneu fără niciun antrenament și evident că după 5 ani de pauză abia țineam mingea în mână și n-am rezistat prea mult în teren. Dar asta m-a ambiționat să caut pe Google dacă există handbal amator – tocmai  se înființase o echipă în București.

Iată cum în urma unui eșec am pornit un nou capitol, s-au împlinit aproape 10 ani de handbal amator, turnee prin toată țara, zeci de prieteni, iubiri, distracții și toate cele. 🙂

3. Zero talente

Handbalul se încadrează greu la talent, pentru că implică multă muncă și dacă eram oricum talentată, nu jucam doar for fun acum. Așa că pot spune cu mâna pe inimă că nu am niciun talent, nu știu să desenez nici măcar în cărți de colorat fără să depășesc conturul, sunt afoană, iar la lucru manual aceeași poveste. Asta nu prea mă încurcă cu nimic totuși, m-am descurcat și așa, cânt cât mă țin plămânii (îmi pare rău, vecini și prieteni). Concluzia: fă Rai din ce ai!

4. Totul pentru muzică 

Iubesc muzica și pot petrece lejer ore întregi descoperind artiști și melodii noi, iar muzica face parte din fiecare zi din viață. Sunt o împătimită și a concertelor și festivalurilor, pentru care pot renunța ușor la multe alte activități sau cheltuieli. Ceea ce puțină lume știe este că anul trecut am fost de una singură la festivalul Colors of Ostrava pentru Imagine Dragons, trupa mea preferată. 

Trebuia să merg cu un prieten care și-a schimbat planurile chiar cu o zi înainte, așa că am rămas ”în ajun” fără transport și cazare. Mi-am luat inima în dinți, am găsit printr-un prieten pe cineva din Cehia care mergea la festival, mi-am luat bilete de avion și BlaBla Car din Praga, am găsit o saltea într-o cameră de cămin, împărțită cu alte 10 persoane și așa am petrecut printre cele mai frumoase zile din viața mea. 🙂

5. Fata de pe YouTube

Dacă ești fată și locuiești în București, aproape sigur te-ai lovit de fața mea pe YouTube. Pentru că atât de bine promovez un brand…:-))

Povestea e simplă, mă ocup de aproape 3 ani, printre multe altele, de strategia de comunicare a unui studio de videochat – Standard Studio – și nu reușeam să găsim pe nimeni care să apară în materiale video, doar una dintre multiplele piedici în domeniu, doar pentru că are conotație negativă (deși n-ar trebui). Așa că, pentru că aveam multe idei și nu puteam merge mai departe, am acceptat eu să apar în clipuri.

Domeniul este unul serios, 100% legal, ca orice alt business, iar posibilitățile de promovare sunt foarte ofertante, tocmai pentru că poți face cam orice ai în minte. Mi-ar plăcea totuși ca oamenii să fie mai deschiși și mai atenți la viețile lor decât la alegerile altora. Ar fi timpul să ne maturizăm și să realizăm că sunt niște servicii pentru care niște oameni plătesc (și sunt foarte fericiți să o facă) niște persoane care, la rândul lor, sunt foarte fericite să încaseze bani. Nu mai trăim într-o societate în care doar 3-4 meserii sunt acceptate și nu putem trece strada de grija altuia.

6. Voluntariat

Încerc de mică să mă implic în cât mai multe campanii și în activitățile asociațiilor care fac lucruri minunate pentru cei din jur. Inclusiv blogul acesta s-a născut tot din dorința de a împărtăși cât mai multor oameni proiecte sociale interesante, campanii de succes și informații utile. Visul meu este să înființez o asociație, prin care să pot face și mai multe..sper că în toamnă. Focusul va fi pe bătrâni, categoria cea mai vulnerabilă din punctul meu de vedere, dar nu numai.

7. Omul meu preferat

Persoana pe care o admir cel mai mult pe pământ este bunica mea, care a trecut prin mai multe greutăți decât pot număra pe toate degetele și totuși și-a păstrat tonusul și simțul umorului până la frumoasa vârstă de 80 de ani…și sper să o mai țină minimum 10 ani.

Mi-a oferit și cea mai frumoasă copilărie, la care cred că orice copil ar visa. Mi-am petrecut toate vacanțele de vară acolo până pe la 18-19 ani, toate sărbătorile pascale și încă merg cam de două ori pe an. 80% din amintirile mele se leagă de acel loc din fundul Botoșaniului, unde timpul stă în loc, nimic nu doare, iarba e verde și cea mai banală mâncare e un deliciu.

Da, acolo am dansat și nopți întregi pe manele, pe care le mai ascultam o lună-două să-mi amintesc de vară, am avut iubiri scurte și prietenii mai durabile, am cutreierat păduri, am stat cu vacile la păscut și am mâncat porumb furat și copt la foc de tabără. Jucam fotbal, cărți și ascunselea până cădea noaptea, umblam desculță prin iarbă, bălți și noroi și număram zilele până la discotecă. Toate ingredientele unei copilării de vis, fără griji, fără prea multe limitări și extrem de sănătoasă.

8. Eu și îndrăgosteala

Un alt lucru știut doar de câteva persoane apropiate este că mă îndrăgostesc destul de ușor. Nu de oricine, nu des, dar când o fac este mereu același sentiment, neumbrit de experiențe trecute. Este un lucru pe care îl apreciez foarte mult la mine și sper să mă țină măcar până la 60-70 de ani, cum spuneam și aici.

Mi se pare trist să ajungi în punctul în care faci traseul fiecărei relații/situații noi (de orice natură) încă din primele momente, că știi tu ”că tot acolo se ajunge”. Bucură-te de fiecare sentiment, de fiecare oportunitate și experiență ca și cum ar fi prima și ultima, în același timp.

9. Îndrăgosteala de legume

Am fost vegetariană 2 ani din curiozitate, din dorința de a fi mai sănătoasă și din cauza unor probleme care păreau să aibă legătură cu produsele animale, așa că am zis de ce să nu încerc? Deja citeam de ceva timp de alimentația vegetariană și eram tentată măcar să încerc, așa că era momentul perfect. Nu aveam convingeri ”extremiste”, nu sunt mare iubitoare de animale (alt fun fact despre mine, nu-mi plac, aia e! :-)), dar am considerat că este varianta mai sănătoasă.

După 2 ani am cedat treptat din cauza poftelor – sunt gurmandă, ceea ce nu m-a oprit totuși să mă bucur atâta timp de mâncare delicioasă. 2 ani am fost perfect sănătoasă, poate chiar mai sănătoasă decât acum, cu analizele perfecte și am donat chiar și sânge. Cred că poți trăi exact așa cum vrei dacă filtrezi bine informațiile citite, te controlezi frecvent (în analize și în suflet) și trăiești aliniat valorilor tale.

10. Fun fact

Pentru final am lăsat o dezvăluire chiar amuzantă și motiv de mare mândrie pentru mine. Toate ziarele au scris la acea vreme despre întâmplare, doctorii s-au minunat și dacă era Măruță pe vremea aia, sigur mă chema în emisiune.

Exagerez, evident, dar nici departe nu sunt. Pe la 13 ani, când mă întorceam de la un meci sau antrenament, mi-am prins mâna în burduful de la mijlocul tramvaiului și mi s-a îndoit osul. Da, ai citit bine, nu s-a rupt, s-a îndoit. Mulți ani mi-a rămas mâna ușor curbată, gata oricând pentru o îmbrățișare, cum îmi plăcea mie să spun.

Cam astea au fost lucrurile mai puțin știute despre mine, sper că ți-a plăcut articolul, nu se va mai repeta :)). Însă îmi poți lăsa orice întrebare în comentarii și răspund cu drag, sunt ca o carte deschisă. 🙂

Iar pentru că îmi doresc mai multe partenere de suferință, nominalizez mai departe pe Cristia Cornea, Diana Mătușa și Laura Pîrlog. Legenda spune că cel puțin 1 din 3 va scrie mai departe! 🙂

Share this:

Ana Musat
Sunt o idealistă. Visez să schimb lumea sau măcar o mică parte din ea. Optimismul mă face să văd mereu jumătatea plină a paharului. Îmi plac oamenii pozitivi, cu inițiativă și care își trăiesc viața după propriul set de valori.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *